Articolul 17 GDPR — „dreptul de a fi uitat" — permite unei persoane să ceară ștergerea datelor sale în anumite situații. Nu e absolut: există și cazuri în care poți (și trebuie) să refuzi.
Când trebuie să ștergi?
- Datele nu mai sunt necesare scopului inițial.
- Persoana își retrage consimțământul și nu ai alt temei.
- Persoana se opune și nu ai motive legitime imperioase.
- Datele au fost prelucrate ilegal.
Când poți refuza?
Când datele îți trebuie pentru o obligație legală (ex. păstrarea documentelor contabile), pentru constatarea unui drept în justiție sau pentru libertatea de exprimare. În aceste cazuri, refuzul e legitim — dar trebuie explicat persoanei.
Exemplu
Un client cere ștergerea contului. Ștergi datele de marketing, dar păstrezi facturile cât cere legea fiscală. Îi explici clar ce ai șters și ce ai păstrat, și de ce.
Se corelează cu dreptul de acces și temeiurile legale. Vezi toate drepturile GDPR.
Întrebări frecvente
Trebuie să șterg facturile dacă mi le cere clientul?
Nu. Obligația legală de păstrare (fiscală, contabilă) prevalează — păstrezi facturile cât cere legea, dar poți șterge datele de marketing.